BIBLIOTECA ON-LINE. Cărţile lui Artur Silvestri. Cărţi despre Artur Silvestri.

Decembrie 13, 2009

„ARTUR SILVESTRI – FAPTA CULTURALĂ“

Filed under: Uncategorized — ARP @ 1:00 pm

O lecţie post mortem

Această carte s-a alcătuit, cum ar fi spus Artur Silvestri, de-a lungul unui an întreg. Luni de zile au venit către noi mărturii ale acţiunilor sale culturale, ale faptelor sale. Zi de zi aproape din toate colţurile ţării dar şi din zări îndepărtate ale lumii şi-au trimis mesajele cei care într-un fel sau altul au fost atinşi de aripa de înger a grijii sale de a nu lăsa pierdute sau uitate fapte importante, valori culturale importante.

De ce Fapta Culturală când de obicei se spune că, după un scriitor, ceea ce contează sunt cărţile? Că nu mai interesează pe nimeni dacă a fost un om rău sau un om bun. Contează doar cărţile şi doar cărţile se iau în consideraţie. Greşită perspectivă, cumplită perspectivă. Artur Silvestri a fost înainte de toate, scriitor şi pentru aceasta pe primul loc în ierarhia oricăror valori a pus Scrisul, Cartea. Dar, scrisul fără morală, fără misiune, atrăgea el atenţia, nu e de ajuns. Pentru el, misiunea, aceea pe care Dumnezeu i-a dat-o şi pe careDumnezeu o ştia mai bine decât el, devenise datorie morală, obligaţie, o Golgotă pe care trebuia să urce în ciuda tuturor opreliştilor. Şi mai ales, în ciuda evidenţei. Îşi propunea prea mult, prea multe. Planurile sale erau cât pentru un minister, am mai spus-o, nu pentru un singur om, oricât de dotat, oricât de dăruit. Cu eforturi sisifice se străduia să înlăture uriaşa stâncă a nepăsării, a delăsării, a ignorării valorilor naţionale, a dez -nădejdii marginalizaţilor, oricît de valoroşi, a căror vină nu era decât aceea că nu făceau parte din corul corect politic indiferent faţă de cine, indiferent faţă de ce moment. Din această perspectivă, pot spune, Artur Silvestri s-a stins ca un martir, ca un călugăr laic care îşi luase de bună voie asupra sa povara greşelilor timpului său şi sub această povară care până la urmă l-a strivit, încerca îndreptarea. Poate niciodată această carte nu ar fi existat dacă el însuşi, prin ceea ce a făcut, nu a predat şi nu a lăsat, post mortem, lecţia Faptelor Mari, lecţia Omului Mare.

Mariana Brăescu Silvestri

„Fapta_culturală“.pdf>>>>apasă aici pentru descărcare

Anunțuri

ARTUR SILVESTRI: „APOCALYPSIS CUM FIGURIS – Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog“

Filed under: Uncategorized — ARP @ 12:50 pm

Notă asupra ediţiei (ediţia a III-a îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri)

Această ediţie restituie pe de-a întregul ediţia din 2005 pe care autorul a considerat-o nec varietur, inclu­siv coperta, o versiune a celei atât de inspirat aleasă de el însuşi atunci. Exegezele critice sunt, cu o singură ex­cepţie, cele din ediţia anterioară. Am făcut mici inter­venţii la titluri iar textele critice păstrează doar referirile la carte; pasajele privind alte cărţi, le vor însoţi în viitor pe acelea. Aşa cum însuşi autorul a spus-o, cred sincer, cred total că şi această carte “are o stea pe cer”.

Sfârşitul poveştii

sau

Noaptea aceea

Sunt prima care să recunosc că am greşit. Am crezut atunci, la început, citindu-i primele poves tiri, că pentru Artur Silvestri proza este un violon d’In-gres. Cu o singură excepţie, povestirile din acest volum au fost scrise în emoţia atât de roditoare din lunile când soarta ne îndrepta definitiv unul către celălalt. Era demult, era acum 26 de ani.
Scriam ca în transă pentru ca noaptea târziu să-i citesc la lumina tainică a veiozei rândurile care îl încremeneau. Şi din timp în timp, îmi dădea şi el pagini din scrisul său ca un răspuns grav, neaşteptat, un sunet de hautbois. Artur Silvestri, temutul critic, primul în elita tinerilor scriitori, „micul Călinescu”, talentatul intelectual îşi permitea, credeam eu, li bertatea emoţiei. Scria proză. Proximităţile literare dau dovada gustului său rafinat şi a culturii. Prea intelectuale pentru un cititor obişnuit? Poate, dar perfecte şi perfect ex pli cabile pentru tânărul cărturar. Încrezător în steaua sa de critic literar, de filozof şi istoric al ci vilizaţiilor şi el le aşeza, poate, pe alt palier deşi unul atât de aproape de inimă. A lăsat să se scurgă două decenii până când a publicat această culegere de alcătuiri cum le numea. A dat volumului titlul poveştii pe care am trăit-o amândoi într-o noapte de Crăciun de acum exact 26 de ani: Apocalypsis cum figuris. De atunci am parcurs împreună, în sute de nopţi – sute de drumuri şi în zeci de nopţi chiar drumul din această poveste.
Şi totuşi, de ce ţin minte atât de bine noaptea aceea? Gesturile din maşină? Gesturile lui, gesturile mele? Încântarea, încordarea fiecăruia dintre noi şi neliniştea, abia bănuită? De ce, când recitesc aceste pagini, recunosc, ca şi cum m-aş uita într-o oglindă magică, cuvintele nescrise, gesturile nepovestite, îi ºtiu răsuflarea, mirosul tutunului şi e de ajuns să închid ochii ca să simt definitiv arsura gerului aspru, uscat. Totul e poveste şi totul e adevărat, chiar şi finalul tragic, acela care avea să se petreacă însă 25 de ani mai târziu, tot înainte de tainica sărbătoare a Crăciu nului. Şi nu contenesc să mă întreb cum de a ştiut Artur să scrie la fel de exact, la fel de adevărat încă de atunci şi destinul Mariei? I l-a lăsat ca pe o parti tură, pe singura partitură pe care o va mai cunoaşte vreodată: “…singurătatea o împre surase. Răsărise luna; însă cerul adânc pierduse stelele pentru totdeauna”.

Mariana Brăescu Silvestri

„Apocalypsis_cum_figuris“.pdf>>>>apasă aici pentru descărcare

ARTUR SILVESTRI: „PERPETUUM MOBILE – Piese improvizate pentru violoncel şi oboi“

Filed under: Uncategorized — ARP @ 12:43 pm

Notă asupra ediţiei

Această nouă ediţie cuprinde, fără nicio modificare, prozele apărute pentru prima dată în 2005. Am adăugat acestora Exegezele critice scrise atât înainte cât şi după dispariţia autorului. Am păstrat într-o interpretare nouă tema coperţii din 2005 care are o poveste aparte, mărturisită de Artur Silvestri chiar în prefaţă. Cred sincer că această carte împarte literatura în două: înainte şi după Perpetuum mobile. Fie ca Dumnezeu şi soarta acestei cărţi să-mi dea dreptate.

Taina noastrã

Dintre toate cărţile pe care Artur Silvestri a apucat să le publice, „alcătuirile” din Per-petuum mobile mã emoþioneazã cel mai adânc. Aş putea spune că le-a scris lângă mine, despre mine şi mai ales despre noi. Aceasta dacă m-aş opri la ceea ce se vede, într-o primă ochire, la suprafaţă. De fapt, cartea nu este despre el, despre noi, ea ne conţine într-un mod profund, tulburător şi greu de explicat. Precum pictorii din alte vremuri care ştiau să pună în fresce trimiteri, citate recognoscibile, care dau „cheia” pentru privitori sau, dimpotrivă, încifreazã pentru vecie o semnificaţie.
Cititorii şi dintre ei cei mai avizaţi, scriitorii, vor descifra în paginile cărţii misterul timpului, al scrisului, al cuplului mitic. Unii au şi făcut-o în pagini extraordinare chiar în exegezele critice care însoţesc această carte. Dar eu ştiu, doar eu ştiu pentru că am fost acolo împreună, şi împreună am rămas ºi în această carte, că micile bijuterii zăvorăsc pentru vecie o taină: taina noastră.
La modul orgolios feminin: ştiu că am fost, deopotrivã cu scrisul, fără să-l concurez ci inspi-rându-l, Belle qui tient ma vie, Steaua mărilor, femeia cu ochi aquatici desprinsã din Renoir, că am privit împreună, în tăcere, scriitoarea de semne, cã am urmărit pe cer cu uimire maşinăria zburătoare şi ne-am ascultat, cu tulburare, paşii într-o noapte târzie, pe muzică de jazz. Ca o scoică aş putea închide povestea, perlă preţioasă a inimii mele şi aş păzi-o pe tot restul vieţii şi acolo ar rămâne pentru vecie. Taină definitiv zăvorâtă. Taina noastră.
Dar nu doar aceasta este ceea ce simt eu despre Perpetuum mobile. Simt că e o carte excepţională, o bornă în lumea scrisului. Nu numărul de pagini dă dimensiunea unei cărţi ci noutatea, profunzimea şi semnificaţia ei. Mulţi vor crede că e o exaltare şi-mi vor da circumstanţe atenuante, poate. Nu-mi pasă, pentru că ştiu: dacă această carte s-ar fi născut într-o limbă şi o literatură de circulaţie ºi într-o zodie bunã, destinul său ar fi fost să împartă lumea cărţilor în două: înainte şi după Perpetuum mobile. Doar pentru atât un scriitor ar merita să rămână în literatura universală şi istoria are destule exemple care-mi dau dreptate. Dar pentru că această carte n-a avut acest noroc, trebuie ca eu să o trimit către lume, în engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă, chineză, arabă… Şi o voi face!

Mariana Brăescu Silvestri

Artur Silvestri – „Prpetuum mobile“.pdf>>>>apasă aici pentru descărcare

Blog la WordPress.com.