BIBLIOTECA ON-LINE. Cărţile lui Artur Silvestri. Cărţi despre Artur Silvestri.

Decembrie 13, 2009

ARTUR SILVESTRI: „APOCALYPSIS CUM FIGURIS – Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog“

Filed under: Uncategorized — ARP @ 12:50 pm

Notă asupra ediţiei (ediţia a III-a îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri)

Această ediţie restituie pe de-a întregul ediţia din 2005 pe care autorul a considerat-o nec varietur, inclu­siv coperta, o versiune a celei atât de inspirat aleasă de el însuşi atunci. Exegezele critice sunt, cu o singură ex­cepţie, cele din ediţia anterioară. Am făcut mici inter­venţii la titluri iar textele critice păstrează doar referirile la carte; pasajele privind alte cărţi, le vor însoţi în viitor pe acelea. Aşa cum însuşi autorul a spus-o, cred sincer, cred total că şi această carte “are o stea pe cer”.

Sfârşitul poveştii

sau

Noaptea aceea

Sunt prima care să recunosc că am greşit. Am crezut atunci, la început, citindu-i primele poves tiri, că pentru Artur Silvestri proza este un violon d’In-gres. Cu o singură excepţie, povestirile din acest volum au fost scrise în emoţia atât de roditoare din lunile când soarta ne îndrepta definitiv unul către celălalt. Era demult, era acum 26 de ani.
Scriam ca în transă pentru ca noaptea târziu să-i citesc la lumina tainică a veiozei rândurile care îl încremeneau. Şi din timp în timp, îmi dădea şi el pagini din scrisul său ca un răspuns grav, neaşteptat, un sunet de hautbois. Artur Silvestri, temutul critic, primul în elita tinerilor scriitori, „micul Călinescu”, talentatul intelectual îşi permitea, credeam eu, li bertatea emoţiei. Scria proză. Proximităţile literare dau dovada gustului său rafinat şi a culturii. Prea intelectuale pentru un cititor obişnuit? Poate, dar perfecte şi perfect ex pli cabile pentru tânărul cărturar. Încrezător în steaua sa de critic literar, de filozof şi istoric al ci vilizaţiilor şi el le aşeza, poate, pe alt palier deşi unul atât de aproape de inimă. A lăsat să se scurgă două decenii până când a publicat această culegere de alcătuiri cum le numea. A dat volumului titlul poveştii pe care am trăit-o amândoi într-o noapte de Crăciun de acum exact 26 de ani: Apocalypsis cum figuris. De atunci am parcurs împreună, în sute de nopţi – sute de drumuri şi în zeci de nopţi chiar drumul din această poveste.
Şi totuşi, de ce ţin minte atât de bine noaptea aceea? Gesturile din maşină? Gesturile lui, gesturile mele? Încântarea, încordarea fiecăruia dintre noi şi neliniştea, abia bănuită? De ce, când recitesc aceste pagini, recunosc, ca şi cum m-aş uita într-o oglindă magică, cuvintele nescrise, gesturile nepovestite, îi ºtiu răsuflarea, mirosul tutunului şi e de ajuns să închid ochii ca să simt definitiv arsura gerului aspru, uscat. Totul e poveste şi totul e adevărat, chiar şi finalul tragic, acela care avea să se petreacă însă 25 de ani mai târziu, tot înainte de tainica sărbătoare a Crăciu nului. Şi nu contenesc să mă întreb cum de a ştiut Artur să scrie la fel de exact, la fel de adevărat încă de atunci şi destinul Mariei? I l-a lăsat ca pe o parti tură, pe singura partitură pe care o va mai cunoaşte vreodată: “…singurătatea o împre surase. Răsărise luna; însă cerul adânc pierduse stelele pentru totdeauna”.

Mariana Brăescu Silvestri

„Apocalypsis_cum_figuris“.pdf>>>>apasă aici pentru descărcare

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.