BIBLIOTECA ON-LINE. Cărţile lui Artur Silvestri. Cărţi despre Artur Silvestri.

Decembrie 13, 2009

ARTUR SILVESTRI: „PERPETUUM MOBILE – Piese improvizate pentru violoncel şi oboi“

Filed under: Uncategorized — ARP @ 12:43 pm

Notă asupra ediţiei

Această nouă ediţie cuprinde, fără nicio modificare, prozele apărute pentru prima dată în 2005. Am adăugat acestora Exegezele critice scrise atât înainte cât şi după dispariţia autorului. Am păstrat într-o interpretare nouă tema coperţii din 2005 care are o poveste aparte, mărturisită de Artur Silvestri chiar în prefaţă. Cred sincer că această carte împarte literatura în două: înainte şi după Perpetuum mobile. Fie ca Dumnezeu şi soarta acestei cărţi să-mi dea dreptate.

Taina noastrã

Dintre toate cărţile pe care Artur Silvestri a apucat să le publice, „alcătuirile” din Per-petuum mobile mã emoþioneazã cel mai adânc. Aş putea spune că le-a scris lângă mine, despre mine şi mai ales despre noi. Aceasta dacă m-aş opri la ceea ce se vede, într-o primă ochire, la suprafaţă. De fapt, cartea nu este despre el, despre noi, ea ne conţine într-un mod profund, tulburător şi greu de explicat. Precum pictorii din alte vremuri care ştiau să pună în fresce trimiteri, citate recognoscibile, care dau „cheia” pentru privitori sau, dimpotrivă, încifreazã pentru vecie o semnificaţie.
Cititorii şi dintre ei cei mai avizaţi, scriitorii, vor descifra în paginile cărţii misterul timpului, al scrisului, al cuplului mitic. Unii au şi făcut-o în pagini extraordinare chiar în exegezele critice care însoţesc această carte. Dar eu ştiu, doar eu ştiu pentru că am fost acolo împreună, şi împreună am rămas ºi în această carte, că micile bijuterii zăvorăsc pentru vecie o taină: taina noastră.
La modul orgolios feminin: ştiu că am fost, deopotrivã cu scrisul, fără să-l concurez ci inspi-rându-l, Belle qui tient ma vie, Steaua mărilor, femeia cu ochi aquatici desprinsã din Renoir, că am privit împreună, în tăcere, scriitoarea de semne, cã am urmărit pe cer cu uimire maşinăria zburătoare şi ne-am ascultat, cu tulburare, paşii într-o noapte târzie, pe muzică de jazz. Ca o scoică aş putea închide povestea, perlă preţioasă a inimii mele şi aş păzi-o pe tot restul vieţii şi acolo ar rămâne pentru vecie. Taină definitiv zăvorâtă. Taina noastră.
Dar nu doar aceasta este ceea ce simt eu despre Perpetuum mobile. Simt că e o carte excepţională, o bornă în lumea scrisului. Nu numărul de pagini dă dimensiunea unei cărţi ci noutatea, profunzimea şi semnificaţia ei. Mulţi vor crede că e o exaltare şi-mi vor da circumstanţe atenuante, poate. Nu-mi pasă, pentru că ştiu: dacă această carte s-ar fi născut într-o limbă şi o literatură de circulaţie ºi într-o zodie bunã, destinul său ar fi fost să împartă lumea cărţilor în două: înainte şi după Perpetuum mobile. Doar pentru atât un scriitor ar merita să rămână în literatura universală şi istoria are destule exemple care-mi dau dreptate. Dar pentru că această carte n-a avut acest noroc, trebuie ca eu să o trimit către lume, în engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă, chineză, arabă… Şi o voi face!

Mariana Brăescu Silvestri

Artur Silvestri – „Prpetuum mobile“.pdf>>>>apasă aici pentru descărcare

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.