BIBLIOTECA ON-LINE. Cărţile lui Artur Silvestri. Cărţi despre Artur Silvestri.

Aprilie 7, 2010

Artur Silvestri: ,,Revolta FONDULUI NECONSUMAT. Cazul Zaharia STANCU”

Filed under: Uncategorized — ARP @ 9:09 pm

„Noi am făcut caz de latinitatea noastră indiscutabilă — îşi încheia, în 1941, G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent — dând impresia că suntem tineri şi neglijând substanţa medulară. Noi, însă, suntem Romani şi ca francezii Galo-Romani, popor străvechi, adică, cu notele lui etnice neschimbătoare esenţial, primind limba şi cultura latină. În fond, suntem geţi şi e mai bine a spune că, în felul nostru, am primit şi noi succesiunea spiritului roman, pe care trebuie să-l continuăm de la longitudine reală, fără mimetisme anacronice. Spiritului galic şi brit trebuie să-i corespundă aici, prin sporire, spiritul getic. Căci, să nu uităm că, pe Columna lui Traian, noi, Dacii, suntem în lanţuri“. Aceste vorbe sunt adevărate şi configurează un mod de a fi în lume pe care G. Călinescu îl exprimase la altitudinea lui de lamurã necontestabilă, exemplificat, mai apoi, de o directivă interioară ce devine, astfel, tradiţie cãlinescianã. De aci, de fapt, trebuie să se înceapă orice vizionare a fenomenului literar, definit acesta în felul unui model de continuitate cu obârşii străvechi, iar nu ca întocmire recentă şi fără soliditate. Căci, la drept vorbind, Spiritul getic pretinde valorificarea tuturor straturilor fundamentale rezultând, astfel, că o critică literară fără dimensiune istorică nu va însemna decât un exerciţiu fără orizont. Noi avem, spre a înainta, acest exemplu ireductibil care este şi va rămâne doctrina călinesciană şi putem zice, că, în esenţa lor, opera propriu-zisă dar şi literatura românească vor fi, de aci încolo, călinesciene ori nu vor fi nimic. Îi stă drept reazem o tradiţie de valori şi concluzii certe căci originea acestei tipologii e, cu toate acestea, mai veche şi dezvăluie o direcţie legitimă care, scoborând prin Nicolae Iorga şi Blaga, şi Pârvan, către Haşdeu, Eminescu şi Maiorescu, şi mai în adânc, la Kogălniceanu, Alecu Russo şi Cantemir, ajunge la istoriografii polemişti de felul lui Miron Costin şi mai în jos, către ceţurile de taină, unde întrevedem, deşi se presimt, spiritualiceşte, cu putere, pe Nicodim de Tismana şi Anonimul Popular. Aceasta este, de fapt, o viziune enciclopedicã a doctrinei literare, alăturând istoriografie, istorie a culturii şi istorie literară, o alcătuire neobişnuită dar definitorie aici căci, spre a ne înţelege mai bine, noi avem nevoie de a da seama, întâi de toate, cine suntem, de fapt şi abia mai apoi ce se creeazã în datele noastre inerente.

,,Revolta FONDULUI NECONSUMAT. Cazul Zaharia STANCU”pdf. >>>> apasă aici pentru descărcare

Artur SILVESTRI:,,Radiografia SPIRITULUI CREOL. Cazul Miron Radu Paraschivescu”

Filed under: Uncategorized — ARP @ 8:50 pm

,, Cine ar fi pătruns ca neofit în lumea literară bucureşteană din anii ‘60 ai secolului trecut, ar fi întâlnit, de bună seamă, un bărbat de înălţime mijlocie, cu faţa oacheşă, gesturi neliniştite şi privire pătrunzătoare, înveştmântat de obicei cu eleganţă de boier scăpătat însă cultivând o conduită populistă şi grandilocventă ce îi dădea un fel de fascinaţie şi crease un fel de mitologie. Acest personaj neobişnuit, locuind, precum Nicolae Iorga, la Vălenii de Munte şi primind ceremonios şi confratern pe oricare începător (aşa cum procedase odinioară şi Alexandru Vlahuţă), era Miron Radu Paraschivescu, autor al Canticelor tiganeşti şi, o vreme, animator al unei publicaţii de poezie, intitulată, cu o formulă antopannescă, Povestea vorbei. Omul avea, într adevăr, geniu în raporturile cu debutanţii i este în afară de orice îndoială că Miron Radu Paraschivescu a rămas şi astăzi chiar, pentru nu puţini, un obiect de adoraţie şi un izvor de legende în felul celor ce „beatifică“, o generaţie mai încoace, pe Nichita Stănescu. De altfel, hagiografia scrisă şi orală în această materie este impunătoare, sfârşind chiar prin a strivi opera, care, oricât de inegală,merită mai mult interes decât biografia şi-i stabileşte, în definitiv, poziţia în istoria literaturii. De regulă, se invocă „generozitatea“ dar aceasta nu defineşte o individualitate altfel decât sub raport etic, nefiind de nici un folos în preţuirea „artei literare“. Şi, totuşi, invocarea lărgimii de vederi se face ori de câte ori este vorba de opera lui Miron Radu Paraschivescu, ceea ce distrage atenţia de la operă, unica în stare a impune omul dincolo de regimul clipei. Cu toate acestea, o reconstituire de biografie, desfăcută de legendă, este întrutotul recomandabilă înainte de a se descrie opera ale cărei fluctuaţii ar fi ininteligibile, totuşi, fără cheia dată de un suflet neaşezat. Originile acestei psihologii complicate vor fi fost, cu probabilitate, în vremea copilăriei şi Miron Radu Paraschivescu a încercat, de altminteri, să le explice în nişte memorii (denumite „Amintiri“), concepute târziu şi incerte sub raport documentar; ceea ce lipseşte de acolo se poate, totuşi, întrevedea. „

,,Radiografia SPIRITULUI CREOL.  Cazul Miron Radu Paraschivescu”  pdf. >>>>> apasă aici pentru descărcare

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.