BIBLIOTECA ON-LINE. Cărţile lui Artur Silvestri. Cărţi despre Artur Silvestri.

Aprilie 7, 2010

Artur Silvestri: ,,Revolta FONDULUI NECONSUMAT. Cazul Zaharia STANCU”

Filed under: Uncategorized — ARP @ 9:09 pm

„Noi am făcut caz de latinitatea noastră indiscutabilă — îşi încheia, în 1941, G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent — dând impresia că suntem tineri şi neglijând substanţa medulară. Noi, însă, suntem Romani şi ca francezii Galo-Romani, popor străvechi, adică, cu notele lui etnice neschimbătoare esenţial, primind limba şi cultura latină. În fond, suntem geţi şi e mai bine a spune că, în felul nostru, am primit şi noi succesiunea spiritului roman, pe care trebuie să-l continuăm de la longitudine reală, fără mimetisme anacronice. Spiritului galic şi brit trebuie să-i corespundă aici, prin sporire, spiritul getic. Căci, să nu uităm că, pe Columna lui Traian, noi, Dacii, suntem în lanţuri“. Aceste vorbe sunt adevărate şi configurează un mod de a fi în lume pe care G. Călinescu îl exprimase la altitudinea lui de lamurã necontestabilă, exemplificat, mai apoi, de o directivă interioară ce devine, astfel, tradiţie cãlinescianã. De aci, de fapt, trebuie să se înceapă orice vizionare a fenomenului literar, definit acesta în felul unui model de continuitate cu obârşii străvechi, iar nu ca întocmire recentă şi fără soliditate. Căci, la drept vorbind, Spiritul getic pretinde valorificarea tuturor straturilor fundamentale rezultând, astfel, că o critică literară fără dimensiune istorică nu va însemna decât un exerciţiu fără orizont. Noi avem, spre a înainta, acest exemplu ireductibil care este şi va rămâne doctrina călinesciană şi putem zice, că, în esenţa lor, opera propriu-zisă dar şi literatura românească vor fi, de aci încolo, călinesciene ori nu vor fi nimic. Îi stă drept reazem o tradiţie de valori şi concluzii certe căci originea acestei tipologii e, cu toate acestea, mai veche şi dezvăluie o direcţie legitimă care, scoborând prin Nicolae Iorga şi Blaga, şi Pârvan, către Haşdeu, Eminescu şi Maiorescu, şi mai în adânc, la Kogălniceanu, Alecu Russo şi Cantemir, ajunge la istoriografii polemişti de felul lui Miron Costin şi mai în jos, către ceţurile de taină, unde întrevedem, deşi se presimt, spiritualiceşte, cu putere, pe Nicodim de Tismana şi Anonimul Popular. Aceasta este, de fapt, o viziune enciclopedicã a doctrinei literare, alăturând istoriografie, istorie a culturii şi istorie literară, o alcătuire neobişnuită dar definitorie aici căci, spre a ne înţelege mai bine, noi avem nevoie de a da seama, întâi de toate, cine suntem, de fapt şi abia mai apoi ce se creeazã în datele noastre inerente.

,,Revolta FONDULUI NECONSUMAT. Cazul Zaharia STANCU”pdf. >>>> apasă aici pentru descărcare

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.