BIBLIOTECA ON-LINE. Cărţile lui Artur Silvestri. Cărţi despre Artur Silvestri.

Noiembrie 18, 2010

,,ARTUR SILVESTRI aşa cum l-am cunoscut”

Filed under: Uncategorized — ARP @ 9:41 pm

Faţetele unui portret

Cum l-am cunoscut eu pe Artur Silvestri? Această carte mă face să-mi amintesc.

Era spre sfârşitul anului 1981, venisem de puţin timp în Bucureşti, pentru a fi unul din redactorii fondatori ai SLAST (Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului). Apariţia unei noi reviste literare era neliniştitoare pentru ambele reviste literare de la centru, atât pentru Luceafărul cât şi pentru România Literară. Deşi cele două reviste erau în conflict iremediabil, faţă de noua apariţie aveau aceeaşi aversiune. Teama era de ideologie. Nu ştiu dedesubturile înfiinţării acestei reviste dar înclin să cred că a fost una din întâmplările benefice. Nu cunoşteam nici dedesubturile politice cum nu cunoşteam nici luptele literare. Cunoşteamliteratura, nu scriitorii, cu atâtmai puţin conflictele mai mult sau mai puţin literare. Eramdeci, în primele săptămâni în redacţia revistei şi Mircea Nedelciu (colaborator, scriitor tânăr şi un omminunat) stătea în faţa ferestrei de la etajul III şi comenta:

„Iată-l pe Silvestri, vine la Luceafărul. M-am văzut cu el ieri.Mircea, mi-a spus, am aflat că vrei să intri

corector la SLAST. Bine faci, o să ai multă treabă la analfabeţii ăia.“ Aşadar şi eu eram unul din „analfabeţii“ ăia. Am venit repede la fereastră şi l-am văzut. Parcase maşina şi se îndrepta spre intrarea pentru Luceafărul. Ambele reviste erau în Casa Presei, cum i se spune astăzi, în cele două aripi laterale. Artur Silvestri era unul din cei care scrisese o notă ironică faţă de noua revistă în care îşi arăta din plin rezerva. Arăta aşa cum părea din scris, foarte serios, foarte dur, sumbru chiar. Îl ştiam din fotografiile care însoţeau cronicile, aşa cum cunoşteam majoritatea scriitorilor. Avea o reputaţie de critic dur, neiertător, de temut. Nu ştiam atunci, cum nu ştia nici el, că viaţa va face ca peste doi ani să ne întâlnim pentru totdeauna. Cei mai mulţi dintre cei care ar fi putut depune mărturie despre felul în care l-au cunoscut pe Artur Silvestri nu mai sunt în această lume. Pentru că Artur Silvestri a căutat compania înţelepţilor, în locul colegilor de generaţie, despre Artur aceşti înţelepţi, aceşti mari oameni de cultură numai pot să scrie: nici ZoeDumitrescu-Buşulenga, nici profesorulGeorgeMuntean, nici Paul Anghel, nici Mitropolitul Nestor Vornicescu, nici pictorul Ion Mirea, nici criticul Mihai Ungheanu, nici savantul mitropolit Antonie Plămădeală, nici arheologul Dinu Adameşteanu, nici Edgar Papu, nici scriitorul Traian Filip, nici… atâţia oameni care l-au ştiut, l-au admirat şi unii poate l-au şi iubit.

Cartea pe care am tipărit-o cuprinde mărturiile celor care având vârsta şi norocul să-i supravieţuiască au dorit să evoce imaginea lui Artur Silvestri aşa cum fiecare din ei a perceput-o, începând de pe băncile liceului şi până în ultimii ani, demaximă activitate de la ARP. Un portret în multe faţete, o singură personalitate.

Pentru că n-ar fi putut încăpea toate într-o carte, cum e şi firesc, urmează al doilea volum. Şi reamintindu-mi cuml-amcunoscut, îmi dau seama încă o dată că şi eu trebuie sămă grăbesc să public cartea mea despre Artur, din momentul în care l-am văzut atunci, prin fereastră, pentru prima oară, şi oprindu-mă atunci când a trebuit să învăţ, dureros, ce înseamnă „până când moartea ne va despărţi“.

Mariana Brăescu Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O carte onestă

ARTUR SILVESTRI- aşa cum l-am cunoscut, este un titlu onest, care cere o carte onestă. Am scris cum l-am cunoscut fiecare, cum l-am perceput sau înţeles, cum l-am reflectat în oglinda sufletului şi a conştiinţei noastre. Atât. Pentru că, să recunoaştem, nimeni nu deţine adevărul complet despre această personalitate complexă, care încă se dezvăluie ochilor noştri prin scrieri, prin documente, fapte, amintirile celorlalţi. Fiecare, o mică parte. Am crezut la început că voi închega această carte repede, în câteva luni după plecarea lui spre eternitate, judecând după sutele de scrisori şi mesaje electronice pe care le primeam de la scriitori, discipoli, cititori, impresionaţi de personalitatea şi faptele lui, îndureraţi de pierderea neaşteptată. Dar în curând ne-am dat seama (pregătirea cărţii fiind coordonată de Mariana Brăescu), că nu am fi făcut decât să edităm o nouă carte a lacrimilor. A trebuit să-i dau dreptate din nou (pentru a câta oară?) lui Artur Silvestri care credea că fiecare carte are viaţa ei, se încheagă într-un spaţiu tainic şi apare la lumină, atunci când trebuie şi poate fi primită… Pentru că a fost necesar să mai treacă timp, să se potolească sau să se afunde, ca pârâurile în albii subpământene, vârtejurile durerii şi emoţiilor, să limpezim oglinda sufletului şi a conştiinţei să realizăm că, aşa cum spunea cineva în interviu „Noi, cei care l-am cunoscut pe Artur Silvestri, suntem privilegiaţi”, pentru a putea povesti şi a scrie despre el.

Am alcătuit această carte împreună cu scriitori, critici literari, jurnalişti etc, care ne-au trimis propriile materiale sau au participat la discuţii, interviuri despre Artur Silvestri, oameni care l-au cunoscut, au colaborat cu el, au avut o comunitate de idei, vise, planuri, acţiuni, unii au fost îndrumaţi şi promovaţi de Artur Silvestri. Le mulţumesc tuturor pentru amintirile depănate, dar şi pentru informaţiile şi explicaţiile evenimentelor din lumea politică şi literară ante şi postdecembristă, pentru a înţelege nu doar viaţa şi activitatea lui Artur Silvestri, dar şi ceva în plus despre ceea ce am trăit sau trăim azi.

În ultimele pagini, cele mai grele poate, amintirile celor care i-au dat viaţă, părintii săi, Alexandru şi Georgeta, care au plecat, de puţin timp învinşi de durere, să-şi caute pacea sufletului, alături de unicul lor fiu de care au fost toată viaţa atât de mândri şi-atât de bucuroşi până în ziua deznădejdii…

Cred că şi prin această carte, suntem martori sau părtaşi, în măsura în care preţuim şi valorificăm ceea ce am primit la trecerea lui Artur Silvestri din această viaţă în locul binemeritat din istoria culturii române.

Teodora Mîndru

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI  aşa cum l-am cunoscut (pdf) >>>> apasă aici pentru descărcare

Anunțuri

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.